Vorbe, vorbe, vorbe…
1h 10min
„Vorbe, vorbe, vorbe…”, cu Ion Caramitru si Adrian Naidin.
Recitalurile individuale ii pun pe actori intr-o noua lumina, cand, singuri pe scena, ei pot intruchipa un gand, o idee, pot sa-si manifeste dragostea pentru poezie si sa-si cultive rostirea expresiva.
Greu de egalat Caramitru in arta de a da poeziei trup scenic, apropiind-o de spectatori in cele mai neasteptate, insolite modalitati de interpretare, rasucindu-i, jucaus, suprinzator, sensurile, tratand-o cu duiosie, cu umor, pe o infinita claviatura.
In dialog cu vorbele poetilor si cu Ion Caramitru a fost muzicianul Adrian Naidin cu violoncelul sau (despre care se spune, pe drept cuvant, ca suna ca o orchestra) si minunata sa voce profunda, aproape soptita, tandra, mangaioasa. Vechi cantece din folclor, cantece de lume, fragmente din Bach, alaturi de compozitii proprii au sunat magnific in sala teatrului.
Recitalurile individuale ii pun pe actori intr-o noua lumina, cand, singuri pe scena, ei pot intruchipa un gand, o idee, pot sa-si manifeste dragostea pentru poezie si sa-si cultive rostirea expresiva.
Greu de egalat Caramitru in arta de a da poeziei trup scenic, apropiind-o de spectatori in cele mai neasteptate, insolite modalitati de interpretare, rasucindu-i, jucaus, suprinzator, sensurile, tratand-o cu duiosie, cu umor, pe o infinita claviatura.
In dialog cu vorbele poetilor si cu Ion Caramitru a fost muzicianul Adrian Naidin cu violoncelul sau (despre care se spune, pe drept cuvant, ca suna ca o orchestra) si minunata sa voce profunda, aproape soptita, tandra, mangaioasa. Vechi cantece din folclor, cantece de lume, fragmente din Bach, alaturi de compozitii proprii au sunat magnific in sala teatrului.