O ... lada
creatie colectiva dupa Ion Creanga
regia: Alexandru Dabija
scenografia: Romulus Boicu
muzica: Ada Milea
Cu: Nora Covali, Corina Grigoras, Ecaterina Hatu, Catalina Iesanu, Ingrid Robu, Adina Suciu, Alexandra Suciu, Cezar Antal, Razvan Banut, Dan Covrig, Victor Giurescu, Dragos Ionescu, Costel Manole, Rares Pirlog
1 h 25’ (fara pauza)
la sala mare
Alexandru Dabija continua explorarea povestilor lui Ion Creanga, realizand un spectacol in care galceava, curiozitatea barfitoare, invidia, prejudecata, superstitia sunt sevele umorului dar si ale reflectiei amare.
In „O ... lada“ intalnim personajele din „Fata babei si fata mosneagului“, carora li se adauga o suita de babe strasnice, precum si Cucosu’, mosul si baba din OO! (creatie colectiva dupa „Punguta cu doi bani“). Chipurile din povesti primesc importante atribute psihologizante, in intentia regizorala de a amenda diferite derapaje de mentalitate. Fata de babele lui Creanga, construite aproape monocord ca intruchipari ale rautatii, singura precizare de natura fizica fiind varsta inaintata, „O ... lada“ aduce in scena felurite babe, marcate de cate o trasatura fizica sau morala distinctiva, pentru sublinierea careia actorul trebuie sa gaseasca numeroase resurse creatoare. Comunitatea reunita a babelor satului devine un spatiu dinamic de sanctionare sociala, rabufniri vindicative, dar si de cozerii spumoase.
Asa cum lada are un simbolism ambivalent – ascunde o comoara sau un blestem – asa si acest spectacol se inscrie pe coordonatele dualitatii: te lumineaza prin ras si iti arata, lucid, conditia de fiinta efemera.
Raluca Naclad, secretar literar
In „O ... lada“ intalnim personajele din „Fata babei si fata mosneagului“, carora li se adauga o suita de babe strasnice, precum si Cucosu’, mosul si baba din OO! (creatie colectiva dupa „Punguta cu doi bani“). Chipurile din povesti primesc importante atribute psihologizante, in intentia regizorala de a amenda diferite derapaje de mentalitate. Fata de babele lui Creanga, construite aproape monocord ca intruchipari ale rautatii, singura precizare de natura fizica fiind varsta inaintata, „O ... lada“ aduce in scena felurite babe, marcate de cate o trasatura fizica sau morala distinctiva, pentru sublinierea careia actorul trebuie sa gaseasca numeroase resurse creatoare. Comunitatea reunita a babelor satului devine un spatiu dinamic de sanctionare sociala, rabufniri vindicative, dar si de cozerii spumoase.
Asa cum lada are un simbolism ambivalent – ascunde o comoara sau un blestem – asa si acest spectacol se inscrie pe coordonatele dualitatii: te lumineaza prin ras si iti arata, lucid, conditia de fiinta efemera.
Raluca Naclad, secretar literar