Jacques si stapanul sau
Milan Kundera
traducerea: Petre Bokor
regia: Cristi Juncu
scenografia: Costume: Cristina Milea
Liviu Pintileasa, Ionut Visan, Mihaela Trofimov, Silviu Debu, Adrian Stefan, Alin Florea, Corina Bors, Narcisa Novac
2h (fara pauza)
Textul „Jacques si stapanul sau“, publicat in 1981 de Milan Kundera este un omagiu adus lui Denis Diderot si celebrului sau anti-roman „Jacques fatalistul si stapanul sau“, scris de filosoful si scriitorul enciclopedist, intre 1765 si 1780. Piesa, singura scrisa de Kundera, reia elemente esentiale din povestea originala a romanului, reinnoindu-i forma si posibilitatea de a fi pus in scena. Inceputul operei originale este un laitmotiv al variatiei oferite de Kundera: „Cum s-au intalnit? Din intamplare, ca toata lumea. Cum se numeau ei? Dar ce conteaza? De unde veneau? Din locul cel mai apropiat. Incotro se indreapta? Oare se stie unde merg? Ce spuneau? Unde mergem? Spre ce ne indreptam?
„Romanul lui Diderot”, spune Kundera, „este o explozie de libertate impertinenta, scutita de autocenzura si de erotism lipsit de alibi sentimental”. Cinci naratori spun pe rand povestirile din roman: autorul, stapanul, Jacques, hangita si marchizul. Pe toti ii vom reintalni in piesa lui Kundera, sarind cu vioiciune de pe o scena pe alta, dintr-o poveste in alta, jongland cu timpii. Pentru ca, observa scriitorul ceh, Diderot a creat un spatiu nemaiintalnit inaintea lui in istoria romanului – o scena fara decor – el insusi va lasa anumite instructiuni precise de montare Decorul trebuie sa fie cat mai simplu, mai tot timpul scena va fi goala. „E important sa ferim scenografia de elemente ornamentale”, spune Kundera.
„Romanul lui Diderot”, spune Kundera, „este o explozie de libertate impertinenta, scutita de autocenzura si de erotism lipsit de alibi sentimental”. Cinci naratori spun pe rand povestirile din roman: autorul, stapanul, Jacques, hangita si marchizul. Pe toti ii vom reintalni in piesa lui Kundera, sarind cu vioiciune de pe o scena pe alta, dintr-o poveste in alta, jongland cu timpii. Pentru ca, observa scriitorul ceh, Diderot a creat un spatiu nemaiintalnit inaintea lui in istoria romanului – o scena fara decor – el insusi va lasa anumite instructiuni precise de montare Decorul trebuie sa fie cat mai simplu, mai tot timpul scena va fi goala. „E important sa ferim scenografia de elemente ornamentale”, spune Kundera.