Frumos e in septembrie la Venetia
dupa Teodor Mazilu
regia: Mariana Camarasan
scenografia: Vladimir Turturica
light design: Stefan Vasilescu
video: Vlad Lazarescu
cu: Oana Pellea si Mircea Rusu
1 h 15 min. (fara pauza)
O neasteptata poveste de dragoste se dezvaluie acolo unde suntem prea obisnuiti sa vedem doar neajunsurile, intr-o realitate pe care doar visul pare ca o mai face suportabila. Dar el nu poate si nu trebuie sa o substituie, ci doar sa-i aduca la lumina profunzimea, sensul si frumusetea. Aceasta parabola teatrala ii aduce impreuna pe aceeasi scena pe actorii Oana Pellea si Mircea Rusu.
„Indragostiti de insusi faptul de a fi indragostiti, milioane de oameni viseaza Venetia. Adriatica bate cu valurile sale malurile de caramida ale insulei. Felinarele se aprind unul cate unul, dintr-un tonomat se aude incredibila muzica a lui Lucio Dalla. Totul e ireal de frumos. In mirajul romantismului absolut, o femeie si un barbat se redescopera, asa cum nu si-au imaginat vreodata ca ar putea fi. Realitatea, mijlocita de vis si dincolo de vis, este, de fapt, fabuloasa, iar lucrurile pe care abia indraznim sa le visam exista deja in sufletul fiecaruia dintre noi. Ele prind viata atunci cand … atunci cand traim acea… acel… nu gasesc cuvantul… care e antonimul singuratatii?” (Mariana Camarasan – regizor)
„Indragostiti de insusi faptul de a fi indragostiti, milioane de oameni viseaza Venetia. Adriatica bate cu valurile sale malurile de caramida ale insulei. Felinarele se aprind unul cate unul, dintr-un tonomat se aude incredibila muzica a lui Lucio Dalla. Totul e ireal de frumos. In mirajul romantismului absolut, o femeie si un barbat se redescopera, asa cum nu si-au imaginat vreodata ca ar putea fi. Realitatea, mijlocita de vis si dincolo de vis, este, de fapt, fabuloasa, iar lucrurile pe care abia indraznim sa le visam exista deja in sufletul fiecaruia dintre noi. Ele prind viata atunci cand … atunci cand traim acea… acel… nu gasesc cuvantul… care e antonimul singuratatii?” (Mariana Camarasan – regizor)