Mass
de Fran Kranz
regia: Andrei si Andreea Grosu
scenografia: Vladimir Turturica
cu: Ofelia Popii, Mihaela Trofimov, Richard Bovnoczki, Marius Turdeanu
O co-productie Teatrul National „Radu Stanca” Sibiu si unteatru Bucuresti
1h 25 min.
Textul e o atenta examinare a durerii, a furiei si a acceptarii. Doua familii care incearca sa se ierte si sa mearga mai departe. Se cauta vinovati, se cauta povesti justificatoare pentru destinul lor, se cauta raspunsuri. Isi indreapta degete aratatoare catre cel din fata pentru a se putea elibera de povara vinovatiei. O masa, patru scaune. Un loc de intalnire pentru cei patru care au fost lasati in urma. O elegie pentru cei mai singuri oameni de pe pamant.
„Ce face Fran Kranz cu Mass este sa raspunda tuturor decidentilor politici punand degetul pe rani care niciodata nu se vor inchide. Fiecare schimb de replici din Mass este asemenea obrazul intors de crestin celui care l-a facut sa sufere. Asa se justifica si bolta scenei, caci despre o bolta vorbim, o panza uriasa, pictata cu scene cu sfinti razboinici, iar stilul picturii aduce mult cu cel bizantin; nu e canonica 100% pictura, dar te trimite cu gandul la bisericile restaurate (petele de alb care aduc un pic de dezordine in registrul iconografic). E semn ca oamenii, in incercarea de a gasi raspunsuri la tragediile cu care se confrunta, cauta refugii si intelegere (si) in biserica.”
„La nivel de replica, cautarea raspunsurilor in textele sacre sau religioase ale parintilor adolescentului ucis in atentat nu este decat pasagera, dar felul cum a introdus replica respectiva in intregul construct este providential pentru economia unei eventuale montari. Andrei si Andreea Grosu au inteles ca nicio replica nu este intamplatoare si ca fiecare isi are rostul ei, chiar daca aparent nu se leaga prea bine cu contextul. De aceea gasesc perfect justificata optiunea scenografica (scenografia este asumata de Vladimir Turturica): cercetarea tavanului devine conditie obligatorie pentru spectator, care cauta acolo ecourile durerii celor patru parinti, intelegerea propriilor drame si sprijin in momentele cand ii doboara emotia. Costumele completeaza vizual foarte bine montarea, ba devin si sursa de decriptare a personalitatilor celor patru.” (Nona Rapotan, bookhub.ro)
„Ce face Fran Kranz cu Mass este sa raspunda tuturor decidentilor politici punand degetul pe rani care niciodata nu se vor inchide. Fiecare schimb de replici din Mass este asemenea obrazul intors de crestin celui care l-a facut sa sufere. Asa se justifica si bolta scenei, caci despre o bolta vorbim, o panza uriasa, pictata cu scene cu sfinti razboinici, iar stilul picturii aduce mult cu cel bizantin; nu e canonica 100% pictura, dar te trimite cu gandul la bisericile restaurate (petele de alb care aduc un pic de dezordine in registrul iconografic). E semn ca oamenii, in incercarea de a gasi raspunsuri la tragediile cu care se confrunta, cauta refugii si intelegere (si) in biserica.”
„La nivel de replica, cautarea raspunsurilor in textele sacre sau religioase ale parintilor adolescentului ucis in atentat nu este decat pasagera, dar felul cum a introdus replica respectiva in intregul construct este providential pentru economia unei eventuale montari. Andrei si Andreea Grosu au inteles ca nicio replica nu este intamplatoare si ca fiecare isi are rostul ei, chiar daca aparent nu se leaga prea bine cu contextul. De aceea gasesc perfect justificata optiunea scenografica (scenografia este asumata de Vladimir Turturica): cercetarea tavanului devine conditie obligatorie pentru spectator, care cauta acolo ecourile durerii celor patru parinti, intelegerea propriilor drame si sprijin in momentele cand ii doboara emotia. Costumele completeaza vizual foarte bine montarea, ba devin si sursa de decriptare a personalitatilor celor patru.” (Nona Rapotan, bookhub.ro)