Publicat: Luni, 19 Martie 2018
Ziua Mondiala a Teatrului - 27 martie 2018
Mesaj pentru Ziua Mondiala a Teatrului
La cea de-a 70-a aniversare a Institutului International de Teatru (ITI), pentru a sublinia aspectul transcultural si international al teatrului si al ITI, Consiliul Executiv ITI a selectat cinci personalitati (cate una pentru fiecare regiune UNESCO: Africa, America, tarile arabe, Asia si Europa) pentru a scrie un mesaj cu prilejul Zilei Mondiale a Teatrului.
Va prezentam in continuare mesajul lui Simon McBurney, selectat de Consiliul Executiv ITI pentru a reprezenta Europa:
Sunt foarte onorat si bucuros sa fiu anul acesta reprezentantul Europei la Ziua Mondiala a Teatrului.
In 1963, precedesorul meu, marele Arhur Miller, spunea ca amenintarea unui razboi nuclear apasa greu pe aceasta lume. „Intr-o epoca in care diplomatia si politica dispun de mijloace cumplit de slabe si limitate, delicatul si uneori indepartatul impact al operei de arta trebuie sa se impovareze cu greaua sarcina de a mentine legaturile dintre oameni, de a mentine comunitatea.”
Cuvantul „drama” este derivat din grecescul „Dran”, care inseamna „a face”… si cuvantul „teatru” vine din grecescul „Theatron”, care inseamna literal „loc de vazut”. Un loc in care nu doar privim, dar in care vedem, primim, intelegem. In urma cu 2400 de ani, Policlet cel Tanar a conceput marele teatru din Epidaur. Cu o capacitate de 14.000 de oameni, acustica extraordinara a acestui spatiu in aer liber este un miracol. Un bat de chibrit aprins in centrul scenei poate fi auzit din toate cele 14.000 de locuri. Cum era obiceiul in teatrul grecesc, atunci cand priveai actorii, vedeai si peisajul din spatele lor. Aceasta nu doar ca a adunat impreuna mai multe aspecte ale lumii grecesti, comunitatea, teatrul si lumea naturala, dar in acelasi timp a adus impreuna toate epocile. Cum piesa evoca miturile in timpul prezent, puteai privi dincolo de scena catre ceea ce urma sa fie viitorul suprem. Natura.
Una dintre revelatiile cele mai surprinzatoare ale reconstruirii Teatrului Globe din Londra, teatrul lui Shakespeare, este si ea legata de ceea ce vezi. Revelatia aceasta este lumina. Atat scena, cat si auditoriumul sunt iluminate. Artistii si spectatorii se pot vedea unii pe ceilalti. Tot timpul. Oriunde ai privi, vezi oameni. Si una dintre consecinte este aceea ca ni se aminteste ca marile solilocvii, al lui Hamlet sau al lui Macbeth spre exemplu, nu erau simple meditatii private, ci erau dezbateri publice.
Traim intr-o epoca in care e dificil sa vezi cu claritate. Suntem inconjurati de mai multa fictiune decat orice alt moment al istoriei sau al preistoriei. Orice „fapt” poate fi contestat, orice anecdota poate avea pretentia de a atrage atentia asupra „adevarului”. O fictiune in mod special ne inconjoara continuu. Cea care cauta sa ne desparta. De adevar. Si pe unul de celalalt. Ca suntem separati. Oamenii de oameni. Femeile de barbati. Fiintele umane de natura.
Dar, asa precum traim o epoca a divizarii, a fragmentarii, la fel traim un timp de imensa miscare. Mai mult decat in orice alt moment al istoriei, lumea e in miscare, fuge adesea, merge pe jos, inoata daca e nevoie, migreaza, in toata lumea. Iar acesta este doar inceputul. Raspunsul, cum bine stim, a fost inchiderea granitelor. Inaltarea de ziduri. Excluderea. Izolarea. Traim intr-o ordine mondiala tiranica, in care indiferenta este moneda de schimb, iar speranta este marfa de contrabanda. Iar o parte a acestei tiranii este controlul nu numai al spatiului, ci si al timpului. Timpul in care traim evita prezentul. Se concentreaza pe trecutul recent si pe viitorul apropiat. Eu nu am asa ceva. Am sa cumpar.
Acum l-am cumparat, am nevoie de urmatorul… lucru. Trecutul profund este obliterat. Viitorul fara consecinte.
Multi sunt cei care spun ca teatrul nu schimba sau nu poate schimba nimic din toate acestea. Dar teatrul nu va pleca. Pentru ca teatrul e un loc, sunt tentat sa spun un refugiu. Unde oamenii se aduna si formeaza instantaneu comunitati. Asa cum am facut dintotdeauna. Toate teatrele sunt de marimea primelor comunitati umane, de la 50 pana la 14.000 de suflete. De la o caravana nomada la o treime din Atena antica.
Si, pentru ca teatrul exista numai in prezent, sfideaza si aceasta privire dezastruoasa asupra timpului. Momentul prezent e mereu subiectul teatrului. Sensurile lui sunt construite intr-un act comunitar intre interpret si public. Nu doar aici, dar acum. Fara actul interpretului, publicul nu ar putea crede. Fara credinta publicului, performarea nu ar fi completa. Radem in acelasi moment. Suntem miscati. Suspinam sau suntem socati in liniste. Si in acel moment, prin drama, descoperim adevarul cel mai profund: ceea ce credeam ca este diviziunea cea mai intima dintre noi, granita propriei noastre constiinte individuale, este de asemenea fara granita. Este ceva ce impartim.
Iar ei nu ne pot opri. In fiecare noapte, noi vom reaparea. In fiecare seara, actorii si spectatorii se vor aduna si aceeasi drama va fi reconstituita. Pentru ca, asa cum spune scriitorul John Berger, „sensul intoarcerii rituale este profund ancorat in natura teatrului”, motivul pentru care a fost mereu forma de arta a celor deposedati, care, din cauza acestei demontari a lumii noastre, este ceea ce suntem cu totii. Oriunde sunt actori si spectatori, vor fi povesti care nu vor putea fi spuse altundeva, fie ca este vorba de operele si teatrele din marile orase, fie de taberele de imigranti si refugiati din nordul Libiei si din lumea intreaga. Vom fi mereu impreuna, o colectivitate, in aceasta repunere in scena.
Si, daca am fi in Epidaur, am putea vedea cum impartim asta cu un peisaj mult mai larg. Cum facem mereu parte din natura si nu putem evada de aici, asa cum nu putem evada de pe planeta noastra. Daca am fi in Teatrul Globe, am vedea cum intrebarile aparent private ne sunt adresate tuturor. Si, daca am tine in mana fluierul din Cirenaica de acum 40.000 de ani, am intelege ca trecutul si prezentul sunt indivizibile, iar lantul comunitatii umane nu poate fi niciodata rupt de catre tirani si demagogi.
Simon McBurney, Marea Britanie – actor, scriitor, regizor de teatru si co-fondator Théatre de Complicité
Cele 5 mesaje selectate, precum si biografiile celor cinci autori, pot fi regasite integral accesand link-ul: https://www.uniter.ro/ziua-mondiala-a-teatrului-27-martie/
Cu prilejul Zilei Mondiale a Teatrului, Teatrul „Toma Caragiu” a programat marti, 27 martie, de la ora 18.30, spectacolul Omul care a vazut moartea, de Victor Eftimiu, regia Cristi Juncu.